Si cand ma ia asa o iarna polara pe sub pleoape de-mi vine sa caut o Gorgona si s-o privesc senin ,fara regrete.
Procesul de scriere pentru mine seamana cu o purificare caci m-am umplut de-un rau vecin cu nebunia societatii bolnave in care traim.
Sunt realista,mereu am crezut ca pentru sanatatea psihicului meu e mai bine sa privesc cat de obiectiv pot situatiile,oamenii.De aceea nu m-am ferit sa marturisesc cu o urma de umor in voce ca neam de neamul meu nu a fost compatibil cu matematica. Cred ca greseala mea era ca o spuneam fara regrete,ca pe ceva de la sine acceptat,ca pe ceva de care eram constienta ca nu ne stirbea cu nimic din ,,valoarea mea,valoarea mea":)).
Ei, asta nu insemna ca nu puteam face ceva acolo cu creierasul ala,sa bag in el cu forta niste formule,sa calculez dupa indelungi explicatii ceea ce trebuia,etc.Norocul meu in tot acest proces,au fost cei doi profesori de matematica pentru care am tot respectul ;erau placuti,se stiau face ascultati,eram noi elevi respectuosi,nu stiu...dar asa cum eram eu setata spre ,,uman" am reusit sa ma mentin la un nivel mediu,(7..8)si sa stiu si acum ceea ce am invatat atunci.
Nostalgii de baba ....de cateva zile?saptamani?luni? ani? da,sunt aproape patru ani in care am rumegat,eructat,vomat,inghitit la loc ceea ce se petrece, azi stau si ma intreb:incotro merg copiii nostri?Un mare semn de intrebare la care nu am gasit raspuns nici macar in epocala(si inutila) sedinta cu parintii.
Eleva de 5 la mate.7 la clasa.Directia ,,uman".(cica nu e bine la uman ca de acolo nu poti face nimic in viata,ca fara matematica nu esti nimic ).Gresesc cumva daca ii las libertatea de a alege ceea ce vrea sa invete?Ca sunt realista si spun : nu vreau sa-i dau 4 ani de zile ,,ore" la mate doar ca sa-si ia bacul,desi nu vrea sa urmeze vreun domeniu care necesita matematica?Ca imi place ce face,cum face,ce si cum gandeste,fiinta ei,gandurile,hotararile,asumarea?
Am gresit pentru ca nu am (mai)permis ca doamna de matematica sa umileasca,sicaneze,isterizeze la ora avand ca subiect o anume eleva?:D...ca nu accept masochismul ca parinte,stii,,copiii trebuie terorizati,ei mint,profita,nu le da dreptate ca nu au dreptate,li se pare ca,dar e spre binele lor sa fie indobitociti,certati,necrezuti(domn director si domn diriginte,dati-mi voie sa nu fiu de acord). ...Stiu cand am gresit,cu adevarat stiu si momentul in care am apucat in directia buna,a fost tocmai momentul acela magic in care o profesoara controleaza teme,in pauza anterioara orei colegii scriu tema de la o eleva,pe eleva in cauza o scarmana bine cum ca tema e deosebit de gresita,si lauda tema colegilor care au scris de la ea .:)))) .Da,acesta a fost cotitura.
Sunt comoda.Nu caut galceava.De ce nu-mi iasa faza aia cu intorsul obrazului? Stiu,stiu,am un copil bun,mereu i-am zis ca e deosebit :P.
Sunt satula.Am trecut de punctul ala de tangenta de la care mai pot respecta un om.Daca tot nu face matem. decat cu unii,sa-i lasa in pace pe ceilalti.
Introspecatndu-ma, nicio mustrare de constiinta nu da semne ca exista cand scriu asta...dada,acel ceva care ar trebui pretuit la copiii nostri,constiinta,comportamentul, altruismul, umanitatea,respectul,exact ceea ce s-a pierdut undeva demult din bagajul doamnei profesoare.Care de altfel nici nu a catadixit sa ne onoreze cu prezenta.
Domnului diriginte.. suntem constienti ca superficialitatea e un mod foarte elegant de a se sustrage ....asa cum a facut pana acum,facand propaganda din umbra .Bineinteles,parintii sunt de vina,eu sunt de vina ca am tacut .Daca ar fi sa calculam matematic toata energia pierduta de doamna strigand,umilind,facand isterii,constat ca toata lumea ar fi fost mai castigata daca in timpul ala ar fi explicat inca o data o problema.
Singurul lucru care ma inteapa uneori la atrii si ventricule este regretul ca nu am aratat atunci cand a fost cazul,ca acesti copii au parinti, si ca sala de clasa nu e un loc cu supusi si dictator.
Bineinteles,asa cum va spuneam, pentru ca imi repugna ideea de ,,barfa" de obicei spun persoanei in cauza face to face ce ma doare,ceea ce am si facut .
Iar daca ma gandesc mai bine,(desi n-o fac prea des ca prea am incaruntit in ultimii ani,pe cand in juru-mi tot cate unul face infarct sau cancer) constat ca uite asa o materie care este frumoasa devine un infern,un om care ar putea fi profesor bun dar nu mai vrea,devine tartorul,si elevii de nivel mediu(la aceasta materie) se pierd .
miercuri, 19 martie 2014
duminică, 29 decembrie 2013
emoticon trist
Cadoul cacadoul*,dar aici musteste de mitocanie,prost gust,
pseudoeducatie..scoala de fite? Cireasa de pe tort fiind,,sistem
balcanic":))))
Fiica mea a mers la o scoala banala,de provincie,dar am
ramas si eu si ea cu traume serioase de la ,,doamna".
Se apropia septembrie,se stia care-s ,,doamnele"(fiind
oras mic,nu aveam prea multe optiuni).
Am inceput si eu prin a ma informa care este ,,mai
buna" ,ca mdeh, asa e moda,si beh,m-am luat dupa turma.Mare greseala!
:D...dar de asta urma sa -mi dau seama pe la mijlocul primului semestru,cand
fata nu mai dormea noaptea, pe fata ei citeam o tristete neintalnita pana
atunci.Cumva,aflu ca ,,doamna " striga,asa ca iau fain frumos un pachetoi
de cafea,si merg s-o vizitez,sa-i spun ca fata este linistita,sensibila,sperioasa,daca
exista probleme,sa ia legatura cu mine,dar o rog frumos sa o ia cu usurelul pe
fetita.
Acum fac o pauza in firul povestirii,caci altfel nu pot
continua.
Am crescut la tara,am avut o invatatoare foarte severa,dar din punctul meu de
vedere,are un loc asigurat in Rai,asa amintiri frumoase am din acei ani de
scoala..precum si din cei de gimnaziu,unde numai cine nu vroia,nu invata,erau
profesori buni,majoritatea faceau naveta din orasul vecin,si acum ii am in fata
ochilor cum veneau grupuri,pe mijlocul drumului...erau acolo,pentru noi,simteam
ca-mi apartin parca:).NICIODATA nu am dat altceva decat un buchet de flori,din
gradina, la final de an scolar(erau crinii aia care miros teribil,)sau de 8
Martie,felicitari si martisor.
Ei ,din momentul in care eu am mers la scoala cu rugamintea
si cafeaua,s-au dublat si triplat tipetele:D...bineinteles,cotizam cu o
suma,noi dadeam lunar,ca sa nu ne fie greu,nu simteam nimic vizavi de asta,asa
se obisnuieste,asta e,se lua cadou de Craciun,8 Martie si final de an scolar.(pe
langa fondul clasei,asta era separate,nu mai stiu,cam 10 lei pe luna
echivalentul banilor de acum)
Pe la finalul clasei 1,ma batea gandul s-o mut,dar unde?? la
cealalta scoala se faceau ore dupa amiaza si nu puteam eu din cauza
serviciului,la clasa paralela de la scoala noastra,majoritatea erau copii
slabuti,nivelul era scazut,desi doamna de acolo era o adevarata Doamna.Pe langa
faptul ca fata se atasase de colegi,si privea schimbarea ca pe ceva rau...mai
bine sa mai incercam cu raul astalalt :D.
Nu va spun ca am si uitat de teme,pe care le incepeam pe la
2 a.m.,si le terminam seara,teme la care participau membrii familiei,caci
altfel nu le puteam termina:D.
Sau nu mai vreau sa-mi amintesc de
expresiile,,vitzeilor",si ,,handicapatilor" si
,,prostilor"....ce sa raspunzi unui copil de 7 ani,care vine de la
scoala,si spune,,mami,daca eu sunt vitel,tu esti vaca?",bine,eu zic ca era
si putin ironica,dar am ras toti si i-am explicat ca da,eu sunt vaca,tatal ei
este bou,desi el sustine sus si tare ca e taur.:)))
Sau de Pasti,vine fata si spune ca a zis ,,doamna" sa
duca, fiecare cate 10 oua.
Ne sunam amuzate mamicile intre noi,sa trimitem,sa nu
trimitem?...normal ca au fost doua-trei mai ,,citove" care au zis ca nici
vorba,moment din care am inceput sa glumesc si sa-i spun fetei ca sa ma lase sa
le fierb,sa nu se sparga,sau ,tatal ei,mai Gigiduro,zicea razand ca ii trimite
si un carnatz daca tot....eh,amintiri de care acuma rad,dar atunci ,fiindca
vedeam ca fiica sufera,ma dureau.
Sau am aflat si eu la sfarsit de clasa a3-a,ca doamna striga
copiii intr-o ordine anume cand citea premiile,fiind aproape toti cu
,,fb",cine mergeau primii in fata se subintelegea ca erau cei mai buni...a
mea era pe la coada turmei,eu multumita ca mai trece un an,zambeam fericita...(
desi din clasa a cincea,s-a cam schimbat treaba..partial )
Apoi alta data,,,doamna " intreaba tot pe copii,daca nu
stiu parintii lor,adica noi,ceva miei ieftini.Mie mi-a intrat pe o ureche si
mi-a iesit pe cealalta,dar o mamica credula incepe,si cauta,si cauta,si
gaseste.O anunta pe ,,doamna" unde poate gasi, ca a vorbit cu omul,numai
sa mearga sa cumpere,il lasa si mai ieftin.La care ,,doamna" se dezumfla
subit,si replica cum ca nu-i mai trebuie in conditiile astea :)))
Eh...nu era saptamana sa nu se intample ceva aiurea,si eu sa
nu consolez copilu'...si sa ma inarmez cu rabdare.
Umilire,asta se practica in mod subtil,sau mai vizibil,dar
aveam parte de umilirea saptamanala,mai ales ca am mai fost sa discut cu ea de
cateva ori,si a simtit ,,nuca tare" din mine. Am uitat sa precizez ca
parintii mei au fost profesori,respect si am respectat intotdeauna sistemul,am
spus si spun si acum,nu toti profesorii sunt asa,din fericire cunosc profesori
cu adevarat OAMENI.
Nu exista istorie,geografie,muzica...matematica si iar matematica,se incerca introducerea cu
tolcerul* a stiintei exacte cam cu doua trei clase mai avansata in creiere
.Creiere care nu puteau sub nicio forma sa inteleaga de ce sunt nervosi
parintii care, dupa ce ajung de la munca,trebuie sa invete metoda figurativa,la
cls a 4-a,pe care apoi la randul lor sa o introduca cu tolcerul in creiere.(la clasa
se facea exemplul din manual,si teme se dadeau din culegeri de numai dumnezeul
matematicilor stia rezolvarea :D )
Eh...a fost frumos,a fost frumos cand pe clasa a 4-a,la
ultima sedinta cu par,ca asa le spun eu..e mult de zis.Am observat ca pe mine
ma apuca odata la 4 ani,sastisirea,saturatia,buza plina,etc.(haha,acum fata
este pe a 8-a,si dau pe dinafara)..deci,unde ramasesem?..cand am spus : ,copiii
sunt fiinte,nu scule, sa incerce sa le manevreze sufletele mai
usor,,doamna" a replicat,,de ce nu ati mutat-o doamna,daca nu v-a placut
de mine????"....chiar,de ce??
La care singururl meu raspuns nu a putut decat sa
fie,evident,,de proasta!".
..,,dar daca credeti ca e nevoie,o pot muta si
acum",normal ca ,,doamna a dat inapoi".
Asa ca am terminat ,,armata" ,asa i-am spus eu...si-mi
amintesc cum ma opreau mamicile de viitori scolari,sa intrebe ,sa
recomand.Atata pot spune ca le trimiteam sa intrebe pe alti parinti,unei
singure mamici care avea un baietel finut,ca o mimoza,i-am spus ca nu e de
el,si ca eu ,daca as putea da timpul inapoi,as face alta alegere.Nu m-a crezut.
Copilul a facut apoi ,nu stiu,clasa a 2-a sau a 3-a,ulcer de stres,precum si
vizite la psiholog (si eu am dus fetita la inceput de cls 1,nu stiam ce e cu
ea,si ,,doamna" isi batea joc de situatie cand venea psiholoaga si o lua
pe fata,fapt pe care l-am aflat ulterior.:(
)
.....as incheia,poate fac o continuare a anilor de
gimnaziu:))...
...ca epilog,fata era pe a cincea,iesea de la ore impreuna
cu alti colegi,se intalnesc cu ,,doamna" care ii intreaba cum e,ce mai
fac,si le transmite ca ,,acum are copii de domni adevarati
":)))))))))))))))
(toate faptele povestite aici sunt 10 % din cantitatea
faptelor urate petrecute ,precum si faptul ca au fost verificate ,majoritatea
copiilor si mamelor povestind aceeasi varianta :)
marți, 17 decembrie 2013
Eu,cand o sa fiu mare
,,Membrii fondatori, explica el, au hotarat ,in
intelepciunea lor, ca progeniturile sunt o povara nefireasca pentru parinti.
Asa ca au nascocit niste inchisori numite scoli, inzestrate cu torturi, care
poarta numele de educatie.Scoala este acolo unde te duci in perioada dintre
epoca in care nu te pot tine parintii si cea in care nu te poate tine
industria.Eu sunt platit ca sa am grija de cei inapti pentru societate –ologii,schilozii,debilii
mintali si nestiutorii. Singurul lucru pe care ti-l pot spune, in legatura cu
purtarea ta pustiule, e asta: daca nu te pui serios pe invatatura, o sa ajungi
neajutorat ca mine si o sa trebuiasca sa te faci professor ca sa-ti castigi
painea. Cand m-a prins criza din ’39,n-aveam nimic. Nu stiam nimic. Dumnezeu
avusese grija de mine toata viata ,asa ca nu eram bun de nimic. Si atunci Al
Hummel,nepotul lui socrul meu,s-a milostivit de mine si mi-a facut rost de o
slujba de profesor.Nu-ti doresc sa
patesti si tu la fel,pustiule…..” (Updike,Centaurul)
,,Am fost intrebata ce vreau sa ma fac ,,cand o sa cresc
mare”…am zis ,,vreau sa fiu fericita,pentru ca am observat ca unii oameni,cand sunt nefericiti,se caca pe
viata lor,pe demnitatea lor si pe cei din jur..E ca un fel de autodistrugere
.Asa ca ,ori o sa fiu fericita ,ori o sa
ma feresc din calea nefericitilor.”(fiica mea de 14 ani,putin adaptat)
Cumva,in Romania zilelor noastre,in orasele obscure de
provincie,(si nu numai) se petrece drama nefericirii cu diploma universitara.Iar victimele
colaterale sunt tot ei,sau noi,sau ei,copiii.Copiii astia rautaciosi,mareti,
inteligenti,lenesi, autosuficienti…..visatori…..neintelesi,certareti…inteligenti..copii.
De regula,parintii care merg la scoala cu,, jalba in protap” sunt catalogati ca fiind parinti de copii problema…(,,Ceva ceva o fi fost acolo,nu se poate sa nu fi
facut copilul ala ceva”).Ei bine..da. Copilul meu este asa cum am spus mai sus.
Dar pe langa asta, avand bunici fosti dascali,
este trimis la scoala cu ceva important in ghiozdan: respectul! Respectul fata de cei care au invatat, ca sa
le fie lor invatatori,respectul fata de cei pe care-i vezi an de an mai albi la
tample precum si vesnica atentionare ,,Vezi
sa nu ma faci de rusine”,mda,o multime de vorbe perimate.Si sfatul crunt,care loveste brutal
armonia plecarii: ,,Sa nu te faci profesoara, astia sunt si saraci,si
nebuni..pe cand ar putea trai decent,sunt prea paraditi ca sa se mai bucure*”.
Copilul.Stii ca exista acolo undeva, inainte de a schita primele miscari.Iti
imaginezi formarea lui in tine ca intr-un receptacol magic,celula cu celula, fiecare
desfasurand un anume rol in piesa Creeatiei.Apoi apare el,mica fiinta pe care
cel putin cativa ani te lupti cu toate fortele sa o scoti din lumea animalelor,pardon,instinctelor.
Apoi brusc,iti dai seama ca exista ca individ,cu
personalitate,cu trairi care depasesc sfera
instinctuala, cu dorinte egoiste ,drame existentiale,,bucurii marete .
Privesti deseori mogaldeata cu un zambet tamp,ferit,aproape
tragic.,ai vrea s-o inchizi in pumn,si s-o
protejezi de toate relele lumii. O privesti dormind,ii sorbi
respiratia,urmaresti sistola si diastola centrului universului tau mai des
decat ar fi normal.
Apoi,o incredintezi lumii.Lumea despre care tu i-ai povestit
ca e la fel ca tine,ca ea,…e devreme sa-i spulberi increderea .Stii ca la un
moment dat,o sa cunoasca indoiala,speri doar ca asta sa fie cat mai tarziu.
Da,nu crezi ca veti rezista …e ca un tsunami dupa care abia te aduni bucata cu bucata si mergi mai
departe,cica oamenii sunt supravietuitori .
Oamenii.Mici,mari,rai,guralivi,agitati,fatarnici…unde-or fi
aia cinstiti si buni??
Copilaria ..in visul tau aurie,frumos construita dupa modelul ,,Creanga”sau ,,Delavrancea”,pana
si imaginea lui,a bunicului cheferist din parul caruia iti faceai pensula ,staruie
cu un dor ascuns….mda,deci unde eram? Copilaria firicelului de miracol ,o
copilarie aparte,in care lupta pentru supravietuire si /sau pentru suprematie
este mai ceva ca-n jocurile GTA….,,
,,Stii copilule? Pe vremea mea,nu trebuia sa demonstram ca
suntem ,,destepti& cititi & culturalizati”,era ceva de la sine inteles,era lumea noastra reala in care existam,vorbeam,ne intelegeam la
perfectie (ai putea crede ca citeam Dostoiev. La 12 ani??dada,nu m-am oprit din
greseala,acum nu mai sunt in stare si ma simt oarecum rusinata,de asta nu pot
scrie numele))……in care noi eram acolo,protagonisti, cititori,scenaristi ,
spectatori”.
A crescut.O incurajez sa simta,sa scrie,sa citeasca,sa se
lupte,sa nu plece capul cand stie ca nu e
corect.Chiar daca doare.A sta cu capul sus,cand cei marunti ,dar la
putere te forteaza sa te pleci ,nu e asa simplu.E un fel de exercitiu .Ce-ar fi
daca as spune ce simt? Ce-ar fi daca as spune adevarul? Ce--ar fi daca as arata ca nu conteaza cacaturile astea,ci ca o
mama traieste o drama,si doi copii mici pot ramane orfani?Ce-ar fi daca as
arata ca SUNT, ca EXIST, fara sa stiu aplica ultima teorema la
geometrie,nunu,nu ca nu o stiu PEDEROST, ca stiu,deci aici se pune problema cat
de mult imi poate influenta viata mea,sau a mamei bolnave,faptul ca eu,desi
stiu teorema respective,nu pot,si nu stiu ,s-o aplic??
Asa ca nu
exista moment de indoiala: da, este,
este cum trebuie sa fie, este asa cum am
muncit,asa cum mi-am dorit,este atat cat trebuie la varsta ei.Asa ca nu o sa
permit nimanui,nici macar unei singure persoane sa se joace cu sufletul
,trairile,intrebarile ei ,cu insasi fiinta ei.
Nu o sa permit ca cineva care se pretinde
dascal,jucatorul mintilor,sa-si bata joc de acest tot care este ea.Stie dejà,la
fel ca mine,ca cea mai buna arma de aparare este cuvantul.Impreuna cu educatia timpurie,cu cultura,cu exemplul
pozitiv, inoculate uneori cu masura si tact,alteori (stiu,uneori am gresit,nu
am avut rabdare,putere,dorinta) fara rabdare .grabit,. Stie,in acelasi timp,ca
a fi dascal nu inseamna automat ca esti masura tuturor lucrurilor…desi ,ca elev
ar fi vrut sa se incerce,chiar daca oameni sunt si dascalii,macar sa se
incerce..
Stie…cunoaste indoiala,teama de adevar,caldutul
neimplicarii..in ea se da lupta care s-a dat in fiecare vreodata inainte de a
alege sa devii OM sau pupincurist.
Uneori rad,a paguba si ma repet…,,Stii fetito,suntem
oameni,oamenii au meserii,uneori,un om nu este potrivit unei meserii,oamenii-s frustrati,lipsiti
de satisfactii sufletesti,unora li se dezvolta urias un ego bolnav,iluzia
puterii,si nimeni care ar fi in drept nu indrazneste,sau nu se oboseste sa se
lupte cu asanarea lui.Traiesc de la mic la mare in acea mocirla,cunosc
capcanele ei,si stau.
Se ung cu namolul puturos si se mint ca-i masca
hranitoare,ca asta este,ca asa ca tine,au fost zeci de generatii manjite
inainte ,care au supravietuit. Asta-i Romania,asta-i sistemul,taci!”
In sinea mea exista o usa spre.; spre nu stiu
ce,spre nu stiu cum,dar spre.
Azi noapte am stat pana la 3 sa ma gandesc,deci ,nu
stiu cum,nu stiu ce,dar ma gandesc in continuare,si doar atata stiu: nu o sa
permit!
Sarbatori fericite!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)