duminică, 29 decembrie 2013

emoticon trist





Cadoul cacadoul*,dar aici musteste de mitocanie,prost gust, pseudoeducatie..scoala de fite? Cireasa de pe tort fiind,,sistem balcanic":))))
Fiica mea a mers la o scoala banala,de provincie,dar am ramas si eu si ea cu traume serioase de la ,,doamna".
Se apropia septembrie,se stia care-s ,,doamnele"(fiind oras mic,nu aveam prea multe optiuni).
Am inceput si eu prin a ma informa care este ,,mai buna" ,ca mdeh, asa e moda,si beh,m-am luat dupa turma.Mare greseala! :D...dar de asta urma sa -mi dau seama pe la mijlocul primului semestru,cand fata nu mai dormea noaptea, pe fata ei citeam o tristete neintalnita pana atunci.Cumva,aflu ca ,,doamna " striga,asa ca iau fain frumos un pachetoi de cafea,si merg s-o vizitez,sa-i spun ca fata este linistita,sensibila,sperioasa,daca exista probleme,sa ia legatura cu mine,dar o rog frumos sa o ia cu usurelul pe fetita.
Acum fac o pauza in firul povestirii,caci altfel nu pot continua.
Am crescut la tara,am avut o invatatoare  foarte severa,dar din punctul meu de vedere,are un loc asigurat in Rai,asa amintiri frumoase am din acei ani de scoala..precum si din cei de gimnaziu,unde numai cine nu vroia,nu invata,erau profesori buni,majoritatea faceau naveta din orasul vecin,si acum ii am in fata ochilor cum veneau grupuri,pe mijlocul drumului...erau acolo,pentru noi,simteam ca-mi apartin parca:).NICIODATA nu am dat altceva decat un buchet de flori,din gradina, la final de an scolar(erau crinii aia care miros teribil,)sau de 8 Martie,felicitari si martisor.
Ei ,din momentul in care eu am mers la scoala cu rugamintea si cafeaua,s-au dublat si triplat tipetele:D...bineinteles,cotizam cu o suma,noi dadeam lunar,ca sa nu ne fie greu,nu simteam nimic vizavi de asta,asa se obisnuieste,asta e,se lua cadou de Craciun,8 Martie si final de an scolar.(pe langa fondul clasei,asta era separate,nu mai stiu,cam 10 lei pe luna echivalentul banilor de acum)
Pe la finalul clasei 1,ma batea gandul s-o mut,dar unde?? la cealalta scoala se faceau ore dupa amiaza si nu puteam eu din cauza serviciului,la clasa paralela de la scoala noastra,majoritatea erau copii slabuti,nivelul era scazut,desi doamna de acolo era o adevarata Doamna.Pe langa faptul ca fata se atasase de colegi,si privea schimbarea ca pe ceva rau...mai bine sa mai incercam cu raul astalalt :D.
Nu va spun ca am si uitat de teme,pe care le incepeam pe la 2 a.m.,si le terminam seara,teme la care participau membrii familiei,caci altfel nu le puteam termina:D.
Sau nu mai vreau sa-mi amintesc de expresiile,,vitzeilor",si ,,handicapatilor" si ,,prostilor"....ce sa raspunzi unui copil de 7 ani,care vine de la scoala,si spune,,mami,daca eu sunt vitel,tu esti vaca?",bine,eu zic ca era si putin ironica,dar am ras toti si i-am explicat ca da,eu sunt vaca,tatal ei este bou,desi el sustine sus si tare ca e taur.:)))
Sau de Pasti,vine fata si spune ca a zis ,,doamna" sa duca, fiecare cate 10 oua.
Ne sunam amuzate mamicile intre noi,sa trimitem,sa nu trimitem?...normal ca au fost doua-trei mai ,,citove" care au zis ca nici vorba,moment din care am inceput sa glumesc si sa-i spun fetei ca sa ma lase sa le fierb,sa nu se sparga,sau ,tatal ei,mai Gigiduro,zicea razand ca ii trimite si un carnatz daca tot....eh,amintiri de care acuma rad,dar atunci ,fiindca vedeam ca fiica sufera,ma dureau.

Sau am aflat si eu la sfarsit de clasa a3-a,ca doamna striga copiii intr-o ordine anume cand citea premiile,fiind aproape toti cu ,,fb",cine mergeau primii in fata se subintelegea ca erau cei mai buni...a mea era pe la coada turmei,eu multumita ca mai trece un an,zambeam fericita...( desi din clasa a cincea,s-a cam schimbat treaba..partial )
Apoi alta data,,,doamna " intreaba tot pe copii,daca nu stiu parintii lor,adica noi,ceva miei ieftini.Mie mi-a intrat pe o ureche si mi-a iesit pe cealalta,dar o mamica credula incepe,si cauta,si cauta,si gaseste.O anunta pe ,,doamna" unde poate gasi, ca a vorbit cu omul,numai sa mearga sa cumpere,il lasa si mai ieftin.La care ,,doamna" se dezumfla subit,si replica cum ca nu-i mai trebuie in conditiile astea :)))
Eh...nu era saptamana sa nu se intample ceva aiurea,si eu sa nu consolez copilu'...si sa ma inarmez cu rabdare.
Umilire,asta se practica in mod subtil,sau mai vizibil,dar aveam parte de umilirea saptamanala,mai ales ca am mai fost sa discut cu ea de cateva ori,si a simtit ,,nuca tare" din mine. Am uitat sa precizez ca parintii mei au fost profesori,respect si am respectat intotdeauna sistemul,am spus si spun si acum,nu toti profesorii sunt asa,din fericire cunosc profesori cu adevarat OAMENI.
Nu exista istorie,geografie,muzica...matematica  si iar matematica,se incerca introducerea cu tolcerul* a stiintei exacte cam cu doua trei clase mai avansata in creiere .Creiere care nu puteau sub nicio forma sa inteleaga de ce sunt nervosi parintii care, dupa ce ajung de la munca,trebuie sa invete metoda figurativa,la cls a 4-a,pe care apoi la randul lor sa o introduca cu tolcerul in creiere.(la clasa se facea exemplul din manual,si teme se dadeau din culegeri de numai dumnezeul matematicilor stia rezolvarea :D )
Eh...a fost frumos,a fost frumos cand pe clasa a 4-a,la ultima sedinta cu par,ca asa le spun eu..e mult de zis.Am observat ca pe mine ma apuca odata la 4 ani,sastisirea,saturatia,buza plina,etc.(haha,acum fata este pe a 8-a,si dau pe dinafara)..deci,unde ramasesem?..cand am spus : ,copiii sunt fiinte,nu scule, sa incerce sa le manevreze sufletele mai usor,,doamna" a replicat,,de ce nu ati mutat-o doamna,daca nu v-a placut de mine????"....chiar,de ce??
La care singururl meu raspuns nu a putut decat sa fie,evident,,de proasta!".
..,,dar daca credeti ca e nevoie,o pot muta si acum",normal ca ,,doamna a dat inapoi".
Asa ca am terminat ,,armata" ,asa i-am spus eu...si-mi amintesc cum ma opreau mamicile de viitori scolari,sa intrebe ,sa recomand.Atata pot spune ca le trimiteam sa intrebe pe alti parinti,unei singure mamici care avea un baietel finut,ca o mimoza,i-am spus ca nu e de el,si ca eu ,daca as putea da timpul inapoi,as face alta alegere.Nu m-a crezut. Copilul a facut apoi ,nu stiu,clasa a 2-a sau a 3-a,ulcer de stres,precum si vizite la psiholog (si eu am dus fetita la inceput de cls 1,nu stiam ce e cu ea,si ,,doamna" isi batea joc de situatie cand venea psiholoaga si o lua pe fata,fapt pe care l-am aflat ulterior.:(  )
.....as incheia,poate fac o continuare a anilor de gimnaziu:))...
...ca epilog,fata era pe a cincea,iesea de la ore impreuna cu alti colegi,se intalnesc cu ,,doamna" care ii intreaba cum e,ce mai fac,si le transmite ca ,,acum are copii de domni adevarati ":)))))))))))))))
(toate faptele povestite aici sunt 10 % din cantitatea faptelor urate petrecute ,precum si faptul ca au fost verificate ,majoritatea copiilor si mamelor povestind aceeasi varianta :)

marți, 17 decembrie 2013

Eu,cand o sa fiu mare



   

,,Membrii fondatori, explica el, au hotarat ,in intelepciunea lor, ca progeniturile sunt o povara nefireasca pentru parinti. Asa ca au nascocit niste inchisori numite scoli, inzestrate cu torturi, care poarta numele de educatie.Scoala este acolo unde te duci in perioada dintre epoca in care nu te pot tine parintii si cea in care nu te poate tine industria.Eu sunt platit ca sa am grija de cei inapti pentru societate –ologii,schilozii,debilii mintali si nestiutorii. Singurul lucru pe care ti-l pot spune, in legatura cu purtarea ta pustiule, e asta: daca nu te pui serios pe invatatura, o sa ajungi neajutorat ca mine si o sa trebuiasca sa te faci professor ca sa-ti castigi painea. Cand m-a prins criza din ’39,n-aveam nimic. Nu stiam nimic. Dumnezeu avusese grija de mine toata viata ,asa ca nu eram bun de nimic. Si atunci Al Hummel,nepotul lui socrul meu,s-a milostivit de mine si mi-a facut rost de o slujba de profesor.Nu-ti doresc  sa patesti si tu  la fel,pustiule…..”  (Updike,Centaurul)

,,Am fost intrebata ce vreau sa ma fac ,,cand o sa cresc mare”…am zis ,,vreau sa fiu fericita,pentru ca am observat  ca unii oameni,cand sunt nefericiti,se caca pe viata lor,pe demnitatea lor si pe cei din jur..E ca un fel de autodistrugere .Asa ca ,ori o sa fiu  fericita ,ori o sa ma feresc din calea nefericitilor.”(fiica mea de 14 ani,putin adaptat)

Cumva,in Romania zilelor noastre,in orasele obscure de provincie,(si nu numai) se petrece drama nefericirii  cu diploma universitara.Iar victimele colaterale sunt tot ei,sau noi,sau ei,copiii.Copiii astia rautaciosi,mareti, inteligenti,lenesi, autosuficienti…..visatori…..neintelesi,certareti…inteligenti..copii.
De regula,parintii care merg la scoala cu,, jalba in protap”  sunt catalogati ca fiind  parinti de copii problema…(,,Ceva  ceva o fi fost acolo,nu se poate sa nu fi facut copilul ala ceva”).Ei bine..da. Copilul meu este asa cum am spus mai sus. Dar pe langa asta, avand bunici fosti dascali, este trimis la scoala cu ceva important in ghiozdan: respectul!   Respectul fata de cei care au invatat, ca sa le fie lor invatatori,respectul fata de cei pe care-i vezi an de an mai albi la tample precum si  vesnica atentionare ,,Vezi sa nu ma faci de rusine”,mda,o multime de vorbe  perimate.Si sfatul crunt,care loveste brutal armonia plecarii: ,,Sa nu te faci profesoara, astia sunt si saraci,si nebuni..pe cand ar putea trai decent,sunt prea paraditi ca sa se mai bucure*”.
Copilul.Stii ca exista acolo undeva,  inainte de a schita primele miscari.Iti imaginezi formarea lui in tine ca intr-un receptacol magic,celula cu celula, fiecare desfasurand un anume rol in piesa Creeatiei.Apoi apare el,mica fiinta pe care cel putin cativa ani te lupti cu toate fortele sa o scoti din lumea animalelor,pardon,instinctelor.
Apoi brusc,iti dai seama ca exista ca individ,cu personalitate,cu trairi care depasesc  sfera instinctuala, cu dorinte egoiste ,drame existentiale,,bucurii marete .
Privesti deseori mogaldeata cu un zambet tamp,ferit,aproape tragic.,ai vrea s-o inchizi in pumn,si s-o  protejezi de toate relele lumii. O privesti dormind,ii sorbi respiratia,urmaresti sistola si diastola centrului universului tau mai des decat ar fi normal.
Apoi,o incredintezi lumii.Lumea despre care tu i-ai povestit ca e la fel ca tine,ca ea,…e devreme sa-i spulberi increderea .Stii ca la un moment dat,o sa cunoasca indoiala,speri doar ca asta sa fie cat mai tarziu. Da,nu crezi ca veti rezista …e ca un tsunami dupa care abia  te aduni bucata cu bucata si mergi mai departe,cica oamenii sunt supravietuitori .
Oamenii.Mici,mari,rai,guralivi,agitati,fatarnici…unde-or fi aia cinstiti si buni??
Copilaria ..in visul tau  aurie,frumos construita  dupa modelul ,,Creanga”sau ,,Delavrancea”,pana si imaginea lui,a bunicului cheferist din parul caruia iti faceai pensula ,staruie cu un dor ascuns….mda,deci unde eram? Copilaria firicelului de miracol ,o copilarie aparte,in care lupta pentru supravietuire si /sau pentru suprematie este mai ceva ca-n jocurile GTA….,,
,,Stii copilule? Pe vremea mea,nu trebuia sa demonstram ca suntem ,,destepti& cititi & culturalizati”,era  ceva de la sine inteles,era lumea noastra  reala in care existam,vorbeam,ne intelegeam la perfectie (ai putea crede ca citeam Dostoiev. La 12 ani??dada,nu m-am oprit din greseala,acum nu mai sunt in stare si ma simt oarecum rusinata,de asta nu pot scrie numele))……in care noi eram acolo,protagonisti, cititori,scenaristi , spectatori”.
A crescut.O incurajez sa simta,sa scrie,sa citeasca,sa se lupte,sa nu plece capul cand stie ca nu e  corect.Chiar daca doare.A sta cu capul sus,cand cei marunti ,dar la putere te forteaza sa te pleci ,nu e asa simplu.E un fel de exercitiu .Ce-ar fi daca as spune ce simt? Ce-ar fi daca as spune adevarul? Ce--ar fi daca as  arata ca nu conteaza cacaturile astea,ci ca o mama traieste o drama,si doi copii mici pot ramane orfani?Ce-ar fi daca as arata ca SUNT, ca EXIST, fara sa stiu aplica ultima teorema la geometrie,nunu,nu ca nu o stiu PEDEROST, ca stiu,deci aici se pune problema cat de mult imi poate influenta viata mea,sau a mamei bolnave,faptul ca eu,desi stiu teorema respective,nu pot,si nu stiu ,s-o aplic??


Asa ca nu  exista moment de indoiala: da,  este, este cum trebuie sa fie,  este asa cum am muncit,asa cum mi-am dorit,este atat cat trebuie la varsta ei.Asa ca nu o sa permit nimanui,nici macar unei singure persoane sa se joace cu sufletul ,trairile,intrebarile ei ,cu insasi fiinta ei.
Nu o sa permit ca cineva care se pretinde dascal,jucatorul mintilor,sa-si bata joc de acest tot care este ea.Stie dejà,la fel ca mine,ca cea mai buna arma de aparare este cuvantul.Impreuna cu  educatia timpurie,cu cultura,cu exemplul pozitiv, inoculate uneori cu masura si tact,alteori (stiu,uneori am gresit,nu am avut rabdare,putere,dorinta) fara rabdare .grabit,. Stie,in acelasi timp,ca a fi dascal nu inseamna automat ca esti masura tuturor lucrurilor…desi ,ca elev ar fi vrut sa se incerce,chiar daca oameni sunt si dascalii,macar sa se incerce..
Stie…cunoaste indoiala,teama de adevar,caldutul neimplicarii..in ea se da lupta care s-a dat in fiecare vreodata inainte de a alege sa devii OM  sau pupincurist.
Uneori rad,a paguba si ma repet…,,Stii fetito,suntem oameni,oamenii au meserii,uneori,un om nu este potrivit unei meserii,oamenii-s frustrati,lipsiti de satisfactii sufletesti,unora li se dezvolta urias un ego bolnav,iluzia puterii,si nimeni care ar fi in drept nu indrazneste,sau nu se oboseste sa se lupte cu asanarea lui.Traiesc de la mic la mare in acea mocirla,cunosc capcanele ei,si stau.
Se ung cu namolul puturos si se mint ca-i masca hranitoare,ca asta este,ca asa ca tine,au fost zeci de generatii manjite inainte ,care au supravietuit. Asta-i Romania,asta-i sistemul,taci!”
In sinea mea exista o usa spre.; spre nu stiu ce,spre nu stiu cum,dar spre.
Azi noapte am stat pana la 3 sa ma gandesc,deci ,nu stiu cum,nu stiu ce,dar ma gandesc in continuare,si doar atata stiu: nu o sa permit!
Sarbatori fericite!